Evelyn’s Blog

Darul profetic în Scriptură şi în istoria adventistă

Posted on: 02/01/2009

Începem un nou trimestru, cu o nouă serie de 13 studii reunite sub titlul Darul profetic în Scriptură şi în istoria adventistă. O temă de o importanţă majoră, având în vedere că poporul lui Dumnezeu a fost şi continuă să fie jefuit la drumul mare de comoara inestimabilă a Spiritului Profetic – scrierile servei Domnului, Ellen G. White.


Mă bucur că prin aceste studii suntem îndemnaţi să acordăm o mai mare atenţie adevărului descoperit în Spiritul Profetic, şi îmi exprim speranţa că vom arăta mai mult interes faţă de conceptele unice care au făcut din noi un popor şi care au menirea să pună capăt marii controverse.


Atacurile oştilor întunericului împotriva bisericii se înteţesc de la o clipă la alta. Nu mai este timp pentru a ne hrăni cu fanteziile letale ale Babilonului. Trebuie să recuperăm urgent „adevărurile ascunse sub gunoiul erorilor,” şi nu putem face acest lucru dacă nu repunem Spiritul Profetic (SP) la locul pe care îl merită.

Nu cred că asupra poporului lui Dumnezeu se putea abate un cataclism mai mare decât acela că oameni din poziţii de răspundere l-au privat de adevărul prezent care îi fusese comunicat prin SP. Pilonii credinţei advente au fost loviţi puternic la temelie – doctrina sanctuarului, învăţăturile despre natura Domnului Hristos şi ultima generaţie, etc. Tot adevărul care ar fi putut pregăti rămăşiţa pentru a da marea strigare şi a face o demonstraţie formidabilă despre natura Împărăţiei lui Dumnezeu a fost fie ignorat, fie ridiculizat, fie combătut prin atacuri furibunde. Sunt uluită cum oameni care pretind a fi calificaţi să îi înveţe pe alţii adevărul adventist (şi care sunt plătiţi pentru aceasta) sunt atât de vehemenţi chiar împotriva adevărului adventist…

Dar să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru libertatea de care continuăm să ne bucurăm. Să ne umilim inimile înaintea Lui, să-I cerem iertare pentru orice secundă irosită din viaţa noastră şi să-L rugăm să ne dea putere şi voinţă ca să nu lăsăm aceste zile să treacă fără a deschide paginile cărţilor preţioase pe care încă avem posibilitatea să le studiem. Niciunul din adevărurile după care săpăm acum nu ne va prisosi. Fiecare dintre ele va constitui o ancoră sigură în mijlocul uraganului care se arată la orizont.

Nu există ocazie în care să mă aplec asupra Cuvântului lui Dumnezeu – Biblia sau Spiritul Profetic – şi să nu mă simt încurajată, întărită, răsplătită înmiit. Sunt convinsă că aveţi experienţe similare. Totuşi, de ce ne trezim de multe ori stând departe chiar de ceea ce ne vindecă sufletele?

Vă urez din toată inima un studiu binecuvântat!

____________________

Câteva paragrafe din SP:


“Domnul are de gând să vă avertizeze, să vă mustre, să vă sfătuiască prin mărturiile date, şi să întipărească în mintea voastră importanţa adevărului din Cuvântul Său. Mărturiile scrise nu sunt pentru a da o lumină nouă, ci pentru a întipări în mod viu în inimă adevărurile inspiraţiei descoperite deja. Datoria omului faţă de Dumnezeu şi faţă de semenul său este arătată în mod deosebit în Cuvântul lui Dumnezeu; dar puţini dintre voi sunt ascultători de lumina dată. Nu este admisă o „lumină nouă” ci, prin „Mărturii”, Dumnezeu a simplificat marile adevăruri date deja, iar pe calea aleasă de El le-a adus în faţa poporului spre a-l trezi şi a le întipări în minte, ca toţi să fie lăsaţi fără scuză.

Mândria, iubirea de sine, egoismul, ura, invidia şi gelozia au întunecat puterile perceptive, şi adevărul, care v-ar fi făcut înţelepţi spre mântuire, şi-a pierdut puterea de a încânta şi a stăpâni mintea. Tocmai principiile esenţiale ale evlaviei nu sunt înţelese, pentru că nu există foame şi sete pentru cunoaşterea Bibliei, curăţie de inimă şi sfinţirea vieţii. „Mărturiile” nu sunt pentru a deprecia Cuvântul lui Dumnezeu, ci pentru a-l înălţa şi a atrage mintea spre el, pentru ca simplitatea frumoasă a adevărului să se poată întipări tuturor.

Am spus în continuare: După cum Cuvântul lui Dumnezeu este încercuit în aceste scoarţe ale cărţii, tot aşa Dumnezeu v-a încercuit pe voi cu mustrări, sfaturi, avertizări şi încurajări. Aici plângeţi înaintea lui Dumnezeu, în chinul sufletelor, după mai multă lumină. Sunt împuternicită de Dumnezeu să vă spun că o altă rază de lumină nu va străluci prin „Mărturii”, pe calea voastră, până nu veţi folosi practic lumina dată deja. Domnul v-a încercuit cu lumină, dar voi n-aţi apreciat-o; aţi călcat-o în picioare. În timp ce unii au dispreţuit lumina, alţii au neglijat-o sau au urmat-o doar cu indiferenţă. Câţiva şi-au pus la inimă să asculte de lumina pe care Dumnezeu a avut plăcere să le-o dea.

Unii dintre cei care au primit avertismentele speciale prin mărturii, au uitat, în câteva săptămâni, mustrarea care le-a fost dată. Pentru unii, mărturiile au fost repetate de mai multe ori, dar ei nu le-au socotit ca fiind de o importanţă suficientă spre a ţine seama de ele, cu atenţie. Ele au fost pentru ei ca nişte poveşti fără temei. Dacă ar fi luat seamă la lumina dată, ar fi evitat pierderi şi necazuri pe care le socotesc că sunt aspre şi severe. Ei n-au decât să se critice pe ei înşişi. Au pus pe gâtul lor un jug pe care îl găsesc greu de purtat. Acesta nu este jugul pe care l-a pus Hristos asupra lor. Purtarea de grijă şi iubirea lui Dumnezeu au fost exercitate faţă de ei în favoarea lor; dar sufletul lor egoist, rău şi necredincios, nu a putut discerne bunătatea şi îndurarea Lui. Ei aleargă înainte, în propria lor înţelepciune, până când, copleşiţi de necazuri şi învălmăşiţi în încurcătură, sunt prinşi în cursă de Satana. Când adunaţi razele de lumină pe care le-a dat Dumnezeu în trecut, atunci El va da o lumină în creştere.

L-am îndrumat la vechiul Israel. Dumnezeu le-a dat Legea Sa, dar ei n-au vrut să asculte de ea. Apoi, le-a dat ceremonii şi instrucţiuni, pentru ca, prin îndeplinirea acestora, Dumnezeu să poată fi păstrat în amintire. Erau atât de predispuşi să-L uite, pe El şi cerinţele Lui asupra lor, încât a fost necesar ca mintea lor să fie continuu stimulată spre a înţelege datoria de a asculta şi de a-L onora pe Creatorul lor. Dacă ar fi fost ascultători şi le-ar fi plăcut să păzească poruncile lui Dumnezeu, mulţimea de ceremonii şi instrucţiuni n-ar mai fi fost necesare.

Dacă poporul care mărturiseşte acum că este comoara deosebită a lui Dumnezeu ar asculta de cerinţele Sale, aşa cum sunt specificate în Cuvântul Lui, n-ar mai fi fost date mărturii speciale pentru a-i trezi la datorie şi a le imprima păcătoşenia şi pericolul de a neglija ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. Conştiinţele au fost adormite, pentru că lumina a fost înlăturată, neglijată şi dispreţuită. Şi Dumnezeu va îndepărta mărturiile acestea de la popor, îl va lipsi de putere şi-l va umili” (Mărturii, vol. 2, cap. “Un vis solemn”).

“Ştiu că o criză trebuie să vină. Dumnezeu a dat acestui popor mărturii clare şi precise pentru a preveni această stare de lucruri. Dacă ar fi ascultat vocea Duhului Sfânt avertizând, sfătuind şi apelând la ei, acum s-ar fi bucurat de unitate şi pace. Dar aceste mărturii n-au fost ascultate de către cei ce mărturiseau a crede în ele, iar ca rezultat, a avut loc o mare depărtare de Dumnezeu şi retragerea binecuvântărilor Sale.

Pentru a realiza mântuirea oamenilor, Dumnezeu a folosit diferite instrumente omeneşti. El le-a vorbit prin Cuvântul Său, prin slujitorii Săi şi prin Duhul Său Cel Sfânt şi le-a trimis solii de avertizare, mustrări şi învăţături. Aceste mijloace sunt destinate să lumineze înţelegerea poporului, să le descopere datoria şi păcatele, cum şi binecuvântarea pe care ei pot s-o primească; sunt destinate să trezească în ei un simţământ al nevoii spirituale, ca să poată merge la Domnul Hristos şi să găsească în El harul de care au nevoie. Dar mulţi aleg să urmeze propria lor cale, în loc să o aleagă pe a lui Dumnezeu. Ei nu sunt împăcaţi cu Dumnezeu şi nici nu pot fi, până când eul nu este crucificat şi Hristos nu trăieşte în inima lor prin credinţă.

Fiecare persoană în parte, prin propria sa hotărâre, fie că Îl îndepărtează pe Hristos, refuzând să primească Duhul Său şi să urmeze exemplul Său, fie că intră într-o unire personală cu Domnul Hristos printr-o renunţare de sine, credinţă şi ascultare. Noi trebuie, fiecare pentru el, să alegem pe Hristos, pentru că El ne-a ales mai întâi pe noi. Această unire cu Hristos trebuie să fie realizată de aceia care din fire sunt în vrăjmăşie cu El. Aceasta este o legătură de totală dependenţă, în care poate să intre o inimă îngâmfată. Aceasta este o lucrare apropiată, intimă, despre care mulţi dintre cei care mărturisesc că sunt urmaşi ai lui Hristos nu ştiu nimic. Ei Îl primesc pe Domnul Hristos cu numele, dar nu ca singurul conducător al inimilor lor” (Mărturii, vol. 5, cap. “O mărturie importantă”).

_________________

Puteţi citi aici Comentariile la studiul Şcolii de Sabat din această săptămână.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: