Evelyn’s Blog

„Analele credulităţii”

Posted on: 05/01/2009

Am citit în dimineaţa aceasta un articol intitulat Why We Keep Falling for Financial Scams (“De ce continuăm să cădem victime ale escrocheriilor financiare”) şi al cărui autor, psihologul Stephen Greenspan, analizează factorii care determină persoane cu o educaţie solidă şi în general cu un puternic discernământ să se lase amăgite de fantezia unor câştiguri fabuloase cum sunt cele promise de organizatorii jocurilor piramidale. El porneşte de la recentul caz al celei mai mari fraude din istorie dirijată de consilierul de investiţii Bernard Madoff.

Însuşi autorul articolului, profesor emerit în educaţia psihologică la Universitatea Connecticut, a fost victima acestei fraude şi în prezent se specializează în… credulitate. Cea mai recentă carte a lui se numeşte Annals of Gullibility (“Analele credulităţii”).

Redau un citat pe care îl consider cheia acestui articol:

“Adevăratul mister în cazul Madoff nu este cum s-a întâmplat ca anumiţi investitori naivi, cum aş fi eu, să considere că investiţia era sigură, ci cum a fost posibil ca riscurile şi semnele de avertizare să fie ignorate de atâţia oameni cu cunoştinţe în domeniul financiar, inclusiv directori cu retribuţii imense care administrau diferitele fonduri care păstrau pe linia de plutire corabia lui Madoff. Răspunsul parţial este că algoritmul de investiţii al lui Madoff (alături de alte aspecte ale organizaţiei lui) constituiau un secret bine păzit, greu de aflat, şi mai este posibil (ca în toate cazurile de credulitate) ca anumite procese afective şi de auto-amăgire să fi fost la lucru. Cu alte cuvinte, le mergea prea bine ca să mai întreţină şi ideea că era posibil ca totul să se prăbuşească.”

Citind acest paragraf, m-am gândit la ceea ce s-a întâmplat în Eden cu Adam şi Eva. Primilor noştri părinţi nu le lipseau cunoştinţele cu privire la riscuri, şi nici semnele de avertizare. Ei doar au ales să se auto-amăgească, ignorând informaţia pe care Dumnezeu le-o oferise cu privire la consecinţele despărţirii de El. La auzul cuvintelor meşteşugite ale lui Satana, ei pur şi simplu nu au mai vrut să “întreţină… ideea că era posibil ca totul să se prăbuşească” în cazul în care neglijau avertismentele. A fost o decizie conştientă de a se lăsa amăgiţi. Sună paradoxal, dar adevărat.

Îmi amintesc de cazul unei doamne foarte bogate din SUA care şi-a pierdut toţi banii într-o escrocherie de acest fel. După producerea dezastrului, un prieten specialist în domeniul financiar a întrebat-o: “De ce nu te-ai consultat cu mine în legătură cu investiţia pe care vroiai să o faci? De ce nu m-ai întrebat? Ţi-aş fi spus din start că totul este o escrocherie. Aveam date concrete în acest sens!” Răspunsul ei a fost: “Nu te-am întrebat pentru că ştiam că mă vei opri!”

De ce nu au mai întrebat Adam şi Eva încă o dată pe Dumnezeu înainte de a păcătui? De ce nu Îl întrebăm nici noi când decidem să mergem pe drumul nostru? Pentru că ştim deja răspunsul Lui şi cu toate acestea vrem să ne auto-amăgim. Alegem să ne auto-amăgim. Vrem să fim păcăliţi, minţiţi… Vrem şi gata! Practic, această auto-amăgire a noastră constituie alegerea cea mai conştientă, raţională, în deplinătatea facultăţilor mintale, de a ne bate joc de oferta mântuitoare a lui Dumnezeu. Un paradox letal.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: