Evelyn’s Blog

Apocalipsa 12

Posted on: 23/01/2009

Pentru explicaţiile de mai jos, am extras informaţii din Daniel şi Apocalipsa, de Uriah Smith.

Apocalipsa, cap. 12:

12:1-3

O femeie

= Biserica adevărată (2 Cor. 11:2).

O femeie desfrânată reprezintă o biserică apostaziată sau decăzută (Ez. 23:2-4; Apoc. 17:3-6, 15, 18). Prin analogie o femeie neprihănită ca în acest caz va reprezenta adevărata biserică.

Soarele

= Lumina şi slava erei evanghelice.

Luna

= Perioada mozaică.

Aşa cum luna străluceşte cu lumina reflectată de la soare, la fel era anterioară (mozaică) strălucea cu lumina reflectată de la cea prezentă (evanghelică). În era mozaică avem simbolul şi umbra. În era evanghelică avem antitipul şi esenţa.

O cunună cu 12 stele

= Cei 12 apostoli.

Un mare balaur roş

= Roma păgână.

În cer

= Spaţiul în care această scenă a fost văzută de apostol.

Noi nu presupunem că scenele prezentate aici lui Ioan au avut loc în ceruri unde locuieşte Dumnezeu, căci ele sunt evenimente care au avut loc pe acest pământ. Aceasta viziune care a trecut prin faţa ochilor profetului a apărut ca fiind în regiunea ocupată de soare, lună şi stele, despre care noi spunem ca fiind ceruri.

– Versetele 1 şi 2 cuprind o perioadă de timp care începe imediat înainte de deschiderea erei creştine, când biserica aştepta şi dorea cu seriozitate venirea lui Mesia, şi se întinde până la deplina stabilire a bisericii evangheliei cu coroana sa de 12 apostoli (Luca 2:25 – 26:38).

– Perioada mozaică strălucea cu lumina împrumutată de la era creştină, aşa cum străluceşte luna cu lumina împrumutată de la soare. Femeia, biserica, avea luna sub picioare, adică perioada mozaică se terminase şi femeia era îmbrăcată cu lumina soarelui evangheliei care tocmai răsărise. Prin anticipaţie, biserica este reprezentată ca deplin organizată cu cei 12 apostoli ai săi înainte ca să apară pe scenă copilul, Hristos.


12:4-6

A treia parte din stelele cerului

= Stelele aruncate de balaur înainte de încercarea sa de a mânca pe copil, sau înainte de era creştină, pot semnifica o parte dintre conducătorii poporului iudeu. Iudeea devenise o provincie romană cu 63 de ani înainte de naşterea lui Mesia. Iudeii aveau trei clase de conducători:

  • regii,
  • preoţii,
  • sinedriul.

A treia parte dintre ei, regii, fuseseră înlăturaţi de puterea romană.

– Referirea la stele are, fără îndoială, şi un înţeles mai larg şi este legată de adevărurile subliniate în vers. 7-9. Ca urmare a conflictului prezentat aici este evident că a treia parte din oştile îngereşti care s-au unit cu Satana în răscoala SA împotriva Stăpânului Universului au fost alungaţi din curţile slavei.

Balaurul a stătut înaintea femeii

„Un mare balaur roşu” = Imperiul Roman

În perioada secolelor II, III, IV şi V ale erei creştine, alături de vultur, balaurul era steagul pricipal al legiunilor romane. Acel balaur pe steag era colorat roşu.

Roma a încercat să nimicească pe Isus prin uneltirea diavolească a lui Irod, dar nu a reuşit.

Şi femeia a fugit în pustie

1260 de zile

– Biserica a fugit în pustie în timpul când papalitatea a fost puterbic stabilită în anul 538 şi a fost hrănită acolo prin Cuvântul lui Dumnezeu şi serviciul îngerilor în lunga perioadă întunecată şi sângeroasă de stăpânire a acestei puteri timp de 1260 de ani (538-1798).

12:7-12

Război în cer

– Primele şase capitole ne-au dus până la încheierea celor 1260 de ani, în anul 1798, care a marcat sfârşitul supremaţiei papale.

În versetul al şaptelea suntem duşi înapoi în secolele anterioare, până în zilele primei veniri, când Satana lucra prin puterea Romei pâgâne, căutând să nimicească pe Mântuitorul oamenilor; şi de asemenea înapoi la începutul marii lupte dintre adevăr şi nelegiuire.

Mihail

= Isus Hristos. Vezi Iuda 9; 1 Tes. 4:16; Ioan 5:28-29.

N-au putut birui

– La prima luptă, în ceruri, Satana a fost înfrânt şi „a fost aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.”

Secole mai târziu, în vremea primei veniri a lui Hristos, „marele balaur” a depus o sforţare supremă sub masca marelui balaur roşu, Roma păgână, pentru a nimici pe Mântuitorul lumii. Dar nici de această dată nu a reuşit.

Locul nu li s-a mai găsit în ceruri

– Puterea lui Satana a fost limitată. El nu mai putea să aspire la o luptă personală cu Fiul lui Dumnezeu, căci Hristos îl biruise. De aici încolo biserica (femeia) este obiectul răutăţii sale.

Acum a venit mântuirea

– Cum se poate aceasta dacă aceste scene sunt în trecut? Au venit atunci mântuirea şi puterea şi împărăţia lui Dumnezeu şi stăpânirea Hristosului lui? Nu! Dar acest cântec a fost cântat în perspectivă. Acele lucruri au devenit sigure. Marea biruinţă pe care o câştigase Hristos a pus capăt pentru totdeauna acestei chestiuni.

Ei l-au biruit

– Profetul trece rapid, apoi, peste lucrarea lui Satana de la acel timp până la sfârşit (vers. 11-12), timp în care „fraţii” credincioşi l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor în timp ce mânia lui creşte pe măsură ce timpul se scurtează.

– Satana a fost cel care l-a îndemnat pe Irod să-l omoare pe Mântuitorul. Dar agentul principal al arhiamăgitorului în războiul său împotriva lui Hristos şi a poporului Său în primele veacuri ale erei creştine a fost Imperiul Roman în care păgânismul era religia predominantă. Astfel, în timp ce balaurul reprezintă în primul rând pe Satana, el este în sens secundar reprezentantul Romei păgâne.

12:13-17

Biserica în pustie

– Aici suntem aduşi din nou la timpul când Satana a devenit pe deplin conştient că nu a reuşit în toate încercările sale împotriva Domnului slavei în misiunea sa pământească. Văzând aceasta, el s-a întors cu furie înzecită împotriva bisericii pe care Hristos o întemeiase.

„În pustie” = o stare de retragere de la vederea publică şi o ascundere faţă de vrăjmaşii ei. Acea biserică care în cursul veacurilor întunecate ale evului mediu şi-a trâmbiţat poruncile ei arogante în urechile unei creştinătăţii ascultătoare şi fluturat steagurile ei pompoase în faţa mulţimilor uimite nu era biserica lui Hristos; ea era corpul tainei fărădelegii. Adevărata biserică a fost luată de la vedere. Ea s-a închinat lui Dumnezeu în locuri ascunse. Peşterile şi locurile ascunse ale văilor Piemontului pot fi considerate locuri reprezentative, unde adevărul evangheliei a fost hrănit departe de furia vrăjmaşilor.

2 aripi ale vulturului celui mare

= Repeziciunea cu care adevărata biserică a fost obligată să-şi caute siguranţa atunci când omul păcatului a fost instalat la putere. Vezi şi Ex. 19:4.

O vreme, vremuri şi jumătatea unei vremi

– Expresie similară cu cea din Daniel 7:25 şi furnizează o cheie pentru explicarea pasajului următor. Aceeaşi perioadă este numită în Apoc. 12:6 „1260 de zile.” Aceasta arată că:

  • o vreme = 1 an = 360 de zile
  • două vremi = 720 de zile
  • ½ vreme = ½ an = 180 de zile

însumând în total 1260 de zile/ani.

Şarpele a aruncat din gură apă ca un râu

– Prin învăţăturile sale false, papalitatea corupsese toate naţiunile, pentru a avea control absolut asupra puterilor civile pentru mai multe secole. Prin ea, Satana putea arunca un râu puternic al persecuţiei împotriva bisericii în orice direcţii şi el nu a întârziat să facă aceasa. Milioane de credincioşi adevăraţi au fost luaţi de râu, dar biserica n-a fost în întregime înghiţită, căci zilele au fost scurtate din pricina celor aleşi (Mat. 24:22).

Pământul a dat ajutor femeii

– Reformaţiunea protestantă a secolului al XVI-lea şi-a început lucrarea. Dumnezeu a ridicat pe Martin Luther şi colaboratorii săi pentru a dezvălui adevăratul caracter al papalităţii şi a sfărâma puterea cu care superstiţia a înrobit minţile oamenilor. Curând a fost destul pământ protestant în Europa şi în Lumea Nouă pentru a înghiţi râul furiei papale şi să-i ia puterea de a vătăma biserica.

Război cu rămăşiţa

– O izbucnire finală a mâniei lui Satana, de data aceasta împotriva ultimei generaţii de creştini care trăiesc pe pământ. Noi spunem „ultima generaţie” pentru că războiul balaurului este îndreptat împotriva rămăşiţei, seminţei femeii, adevărata biserică şi nici o generaţie, ci numai ultima poate fi în mod corect reprezentată prin rămăşiţă. Dacă este corect că noi am ajuns deja în ultima generaţie care va fi martoră la încheierea scenelor pământeşti, acest război împotriva adevărului nu poate fi departe în viitor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: