Evelyn’s Blog

Dragostea

Posted on: 04/04/2009

Aici puteţi citi Comentariile la studiul Şcolii de Sabat din această săptămână, de Robert J. Wieland.


Îmi pare rău că săptămâna trecută nu m-am putut ocupa de traducerea comentariilor la ultimul studiu al trimestrului I.

Studiile trimestrului II, reunite sub titlul “Viaţa creştină practică,” debutează cu o temă mai mult decât decât generoasă, profundă, inepuizabilă – DRAGOSTEA. Câteva citate în completarea primului studiu:

„Legea dragostei fiind temelia guvernării lui Dumnezeu, fericirea tuturor fiinţelor inteligente depinde de conformarea desăvârşită cu marile ei principii de neprihănire. Dumnezeu aşteaptă de la toate creaturile Sale o servire din dragoste – servire care izvorăşte dintr-o apreciere a caracterului Său. El nu găseşte plăcere într-o ascultare forţată, ci oferă tuturor o voinţă liberă, ca ei să-I poată servi de bunăvoie” (PP 34, cap. De ce a fost permis păcatul).

“Misiunea lui Hristos nu este aceea de a-i constrânge pe oameni să-L primască. Numai Satana şi oamenii stăpâniţi de duhul lui caută să forţeze conştiinţa. Sub pretenţia râvnei pentru dreptate, oamenii asociaţi cu îngerii răi aduc suferinţă asupra semenilor lor pentru a-i converti la ideile lor religioase; dar Hristos se arată totdeauna plin de îndurare, căutând să câştige inimile oamenilor prin descoperirea dragostei Sale…

Nu poate exista dovadă mai clară că avem spiritul lui Satana decât dispoziţia de a răni şi distruge pe aceia care nu apreciază lucrarea noastră sau acţionează contrar ideilor noastre” (DA 487, cap. Ultima călătorie din Galilea).

“Pământul era întunecat din cauza înţelegerii greşite a caracterului lui Dumnezeu. Pentru ca umbrele acestea întunecoase să poată fi luminate, pentru ca lumea să poată fi adusă înapoi la Dumnezeu, puterea înşelătoare a lui Satana trebuia să fie sfărâmată. Acest lucru nu se putea face prin forţă. Exercitarea forţei este contrară principiilor de guvernare ale lui Dumnezeu; El nu doreşte decât servire din dragoste, iar dragostea nu poate fi impusă; ea nu poate fi câştigată prin forţă sau autoritate. Numai prin dragoste se trezeşte dragostea. A cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a-L iubi; caracterul Său trebuie să fie arătat în contrast cu caracterul lui Satana” (DA 22, cap. Dumnezeu cu noi).

Nu teama de pedeapsă sau speranţa răsplătirii veşnice îi face pe ucenicii lui Hristos să-L urmeze. Ei privesc dragostea fără de egal a Mântuitorului…” (DA 480, cap. Păstorul divin).

“Această dragoste este dovada uceniciei lor. „Prin aceasta vor cunoaşte oamenii că sunteţi ucenicii Mei, dacă vă iubiţi unii pe alţii.” Când oamenii sunt legaţi împreună, nu cu forţa sau de interese egoiste, ci prin dragoste, ei demonstrează acţiunea unei influenţe deasupra oricărei influenţe omeneşti. Când se dovedeşte această unitate, acolo este dovada că s-a restaurat chipul lui Dumnezeu în omenire, că a fost implantat un nou principiu de viaţă. Aceasta demonstrează că natura divină are putere să combată forţele supranaturale ale răului şi că harul lui Dumnezeu poate supune egoismul inerent inimii fireşti” (DA 678, cap. Să nu vi se tulbure inima).

“Dumnezeu ar fi putut să-l distrugă pe Satana şi pe simpatizanţii lui la fel de uşor cum aruncă cineva o pietricică la pământ; dar El nu a făcut acest lucru. Rebeliunea nu trebuia biruită prin forţă. Puterea constrângătoare nu se găseşte decât sub guvernarea lui Satana. Principiile Domnului nu sunt de acest gen. Autoritatea Sa se bazează pe bunătate, îndurare şi dragoste, iar prezentare acestor principii este metoda de acţiune. Guvernarea lui Dumnezeu este morală, iar adevărul şi dragostea trebuie să fie puterea predominantă” (DA 759, cap. S-a sfârşit).

“Rabinii se lăudau cu superioritatea lor, nu numai în faţa celorlalte naţiuni, ci şi în faţa poporului lor. Plini de ură faţă de asupritorii romani, ei cultivau speranţa că vor obţine eliberarea naţională prin forţa armelor. Ei urau şi omorau pe urmaşii lui Isus, a căror solie de pace era aşa contrară planurilor lor ambiţioase.

În şcolile militare ale Egiptului, lui Moise i se predase legea forţei, iar această învăţătură avusese o aşa putere asupra caracterului lui încât a fost nevoie de patruzeci de ani de izolare şi comuniune cu Dumnezeu şi natura spre a-l pregăti pentru conducerea lui Israel prin legea dragostei. Pavel a trebuit să înveţe aceeaşi lecţie” (Ed 65, cap. Viaţa marilor oameni).

“Dumnezeu nu forţează voinţa sau judecata nimănui. El nu găseşte plăcere într-o ascultare din constrângere. El doreşte ca făpturile Sale să-L iubească deoarece El este vrednic de dragoste. El acceptă ascultarea lor atunci când aceasta vine dintr-o apreciere inteligentă a înţelepciunii, dreptăţii şi bunăvoinţei Sale. Toţi cei care au o corectă apreciere a acestor calităţi Îl vor iubi deoarece se simt atraşi de aceste atribute ale Sale” (GC 541, cap. Prima mare amăgire).

“În lume există numai două categorii de oameni, cei care Îl cunosc pe Dumnezeu şi cei care nu Îl cunosc. Omul spiritual aparţine primei categorii, omul firesc aparţine celei de-a doua, iar categoria de care aparţinem este determinată de concepţia noastră despre caracterul Tatălui şi al Fiului. Pentru omul al cărui suflet este inundat de dragostea lui Isus este normal să vadă în Dumnezeu pe tatăl şi prietenul lui. El poate şi va învăţa pe alţii în armonie cu lumina care străluceşte în camerele inimii lui. El va arăta oamenilor singura cale de la păcat la neprihănire, descoperind lumii caracterul Celui care este calea, adevărul şi viaţa” (RH 10.02.1891).

Satana şi-a aruncat umbrele de-a lungul căii fiecărei fiinţe omeneşti, ca să poată reprezenta greşit pe Dumnezeu în faţa lumii. El a îmbrăcat caracterul lui Dumnezeu cu atribute satanice, în totală contradicţie cu adevărul. El L-a zugrăvit ca pe o fiinţă plină de răzbunare, ca pe un legiuitor a cărui lege este dincolo de posibilitatea omului de a o ţine, şi a implantat vrăjmăşie în inima păcătosului, ca omul neregenerat să fie în rebeliune împotriva lui Dumnezeu. Aceasta este impresia pe care a produs-o Satana asupra minţii omeneşti. Cei care prezintă legea lui Dumnezeu ca fiind o transcriere a caracterului lui Dumnezeu vor aduce în solia lor tema principală a acestui subiect, prezentând dragostea Tatălui şi a Fiului. Când se face acest lucru, umbra celui rău va fi îndepărtată din inimile oamenilor, iar lumina clară a dragostei lui Hristos, luminând capacitatea de înţelegere, va descoperi caracterul lui Dumnezeu ca fiind infinit în milă. Păcătoşii vor privi la Hristos ca fiind şi doritor şi capabil să cureţe de orice păcat. Ei vor privi la Dumnezeu nu în mânia Lui, ci în lumina strălucitoare a dragostei Sale. Dragostea Sa va fi văzută dincolo de orice dragoste omenească, fără egal” (RH 10.02.1891).

“Taina crucii explică toate celelalte taine. În lumina care se revarsă de pe Calvar, trăsăturile de caracter ale lui Dumnezeu, care ne-au umplut de teamă şi uimire, apar frumoase şi atrăgătoare. Vedem că îndurarea, mila şi dragostea părintească se unesc cu sfinţenia, dreptatea şi puterea. Privind mărirea tronului Său, înalt şi maiestuos, vedem manifestarea delicată a caracterului Său şi înţelegem, ca niciodată mai înainte, însemnătatea acelui nume scump, „Tatăl nostru” (GC.652.001, cap. Poporul lui Dumnezeu salvat).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: