Evelyn’s Blog

Mulţumesc, prietene!

Posted on: 25/07/2009

Valentin, prietenul nostru, a adormit în Domnul miercuri dimineața, la ora patru. Zâmbind. Zâmbind satisfăcut că legea păcatului și a morții nu a reușit să-l terfelească prin mizerabila, teribila, cumplita dezlănțuire a firii pământești scăpată de sub controlul pojghiței de civilizație pe care o afișăm toți atunci când totul este bine. Durerea fizică ajunsă la limita suportabilului nu a reușit să smulgă de pe buzele lui nicio vorbă necugetată, nicio nemulțumire, nicio revendicare.

De ce, prieteni? Eu am o singură explicație: Știa că imediat după ce va închide ochii va urma excepționala lucrare pentru care a trăit, pe care a dorit-o cu înfocare, și care este singura soluție la rana de moarte a civilizației omenești, și anume Nunta, unirea dintre divin și uman. Știa că aproape a atins cu mâna Odihna despre care a scris el însuși odată, temă care a călăuzit studiul scurtei și efemerei lui existențe printre muritori. A trăit spre a ajuta pe frații lui să înțeleagă ecuația mântuirii: Omenescul unit cu divinul nu comite păcat. Nu a avut fericirea să o experimeteze el însuși, în viață, motivul principal fiind lentoarea spirituală a fraților lui.

Zâmbind în ultimele lui clipe, Valentin știa că ceea ce văzuse Ioan este ireversibil, că Nunta Mielului nu poate fi împiedicată la infinit de necredința Miresei, că vestea bună începe să sune tot mai puternic în camera de dormit a fecioarelor, și că poporul lui Dumnezeu din această generație va avea privilegiul excepțional de a pune punct marii controverse.

Odihnește-te în pace, prietene Valentin, acolo, în memoria biologică de pe marele Server divin unde s-a făcut undo de la păcat la neprihănire asupra întregii tale ființe. Noi vom avea grijă să nu tăcem până când fecioarele nu se vor trezi din somnul de veci în care sunt legănate acum.

Gili Cârstea

Evelyn a scris câteva rânduri despre prietenia ei cu Valentin, pe care vă invit să le citiți aici:

„Un prieten exprimă o lume care poate nu ar fi existat dacă nu l-am fi întâlnit.”

Prietenia lui Valentin mi-a înfrumuseţat lumea, mi-a dat curaj, încredere, m-a inspirat să învăţ şi să mă bucur de viaţă. Aproape de fiecare dată când l-am întâlnit mi-a transmis bună dispoziţie, chiar şi în momente în care nu credeam că mai pot să zâmbesc.

Nobleţea, altruismul şi optimismul lui au făcut să mă simt privilegiată că îl cunosc şi că îmi este prieten.

Dar mai presus de toate aspectele frumoasei noastre prietenii, mi-a fost un adevărat frate de credinţă şi un însoţitor nepreţuit pe drumul cunoaşterii bunului nostru Dumnezeu. Privind la interesul şi plăcerea pe care el le-a avut de a studia Biblia, am redescoperit de multe ori bucuria unică pe care ţi-o dă participarea la şcoala lui Dumnezeu.

Ştiu că, prin intermediul prieteniei lui, Dumnezeu m-a binecuvântat de nenumărate ori. Nu doar pentru această viaţă umbrită de păcat, ci şi pentru cea veşnică, pe care Tatăl nostru ceresc abia aşteaptă să ne-o ofere.

Cea mai mare binecuvântare pe care am primit-o prin prietenia lui Valentin a fost studierea caracterului nespus de frumos al Tatălui nostru ceresc. Am aflat împreună că dragostea lui Dumnezeu pentru noi este nelimitată şi necondiţionată. Am aflat împreună că „boala, suferinţa şi moartea sunt lucrarea unei puteri străine. Satana este nimicitorul; Dumnezeu este restauratorul” (Divina Vindecare 75). Am aflat că fericirea autentică se găseşte în cunoaşterea Lui şi că El nu ne părăseşte nicio clipă – bucuria lui Dumnezeu este să ne vadă pe noi bucuroşi, iar în suferinţele noastre, El este Cel care suferă cel mai mult. Am aflat că nimic, dar nimic de pe lumea aceasta nu merită dedicarea inimilor noastre, cu excepţia lui Dumnezeu.

Nu voi uita niciodată orele de studiu petrecute împreună, în special în banda de radioamatori sau pe Messenger. Conversaţii pline de entuziasm despre perle pe care le descopeream în Cuvântul lui Dumnezeu, dezbateri despre forma cea mai potrivită în care să traducem diverse materiale din limba engleză, sau pur şi simplu delectarea liniştită prin simpla citire a Cuvântului inspirat.

Doresc să amintesc aici un citat care i-a atras atenţia la ultimul studiu biblic pe care l-am făcut împreună – un citat care l-a impresionat şi despre care mi-a spus că, pentru el, reprezintă esenţa credinţei. „Împotriva amăgirilor lui Satana, nu există decât o singură protecție – adevărul aşa cum este în Isus, sădit în inimă prin Duhul Lui şi cultivat prin harul lui” (The EGW 1888 Materials, 61).

Bucuria cea mai mare a lui Valentin a fost să Îl cunoască pe Dumnezeu, şi considera că cea mai cumplită suferinţă este să fii despărţit de El. Dragostea lui pentru adevăr m-a făcut să îl preţuiesc, şi felul său de a fi m-a făcut să îl respect.

Nu pot exprima în cuvinte cât de mult înseamnă pentru mine încrederea în Dumnezeu pe care a manifestat-o în confruntarea cu o boală atât de grea. Valentin nu este un învins, ci un biruitor prin puterea credinţei primită de la Dumnezeu. El spunea: “Eu mă las în mâna Domnului, oricum s-ar sfârşi viaţa mea. Aceasta este cel mai important. Că va fi o săptămână, că va fi o lună, că va fi un an – nu contează. Ceea ce contează este ca în această perioadă eu să fiu în braţele Lui. Nu Îi cer Domnului să modifice planurile Lui pentru mine, pentru că El ştie cum este cel mai bine pentru mine.”

Totuşi, Valentin nu a fost un superman. A avut momentele lui de frământare. Dar la Dumnezeu a găsit putere pentru a depăşi astfel de situaţii. În urmă cu aproximativ o lună şi jumătate, povestindu-mi o experienţă în care Dumnezeu a răspuns rugăciunii lui, îmi spunea: “Nu am motive să mă descurajez. Nu am motive, pentru că atât de la timp mi-a trimis Dumnezeu încurajările şi mi-a făcut cunoscută prezenţa Lui, încât chiar nu aş avea de ce să mă plâng. Nu am niciun motiv.”

Valentin a ştiut că plecarea lui dintre noi este doar un somn, un somn creator în care eroarea lui Adam va fi remediată în copia ființei lui. De aceea deznădejdea mea în faţa acestei despărţiri este alinată de certitudinea faptului că pe bunul meu prieten îl voi reîntâlni cu siguranţă curând, foarte curând, strălucind de Slava aceea pentru care a luptat toată viața lui, iar studierea caracterului fermecător al Dumnezeului nostru va continua în veşnicii.

Mulțumesc, prietene! Mulțumesc, Prietene!

Evelyn Mangîru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: